„All Is Gone, and It All Lingers”

Există absență care nu înseamnă lipsă, ci prezență restructurată, calmă și delicată persistență. Există tăcere ce nu anulează și nu neagă, ci evocă sau chiar instituie. În expoziția „All Is Gone, and It All Lingers”, Oana Cervinschi și Ingrid Dan construiesc, în medii de exprimare artistică diferite, un teritoriu vizual în care timpul apare concomitent implacabil și suspendat, iar greutatea metafizică și emoțională a celor nevăzute din spatele banalului vizibil este mai mult învăluitoare, decât apăsătoare.

Aceast dialog artistic nu este unul fundamental formal, stilistic, ci evocă mai curînd o atmosferă comună. Atât picturile infuzate de melancolie și evocatoare de entropie ale Oanei Cervinschi, cât și fotografiile alb-negru, poetice și intime, ale lui Ingrid Dan, sugerează că ambele artiste împărtășesc predilecția pentru un tip specific de atenție la realitatea vizuală. Lucrările lor vorbesc despre fragilitate, memorie și urmele afective pe care, paradoxal, trecerea timpului le facilitează, dar le și estompează. Ambele artiste scrutează aparentul banal, însă cu o acuitate emoțională care devine forță transformatoare: obiectele, gesturile, colțurile de realitate nepretențioase devin subtil, aproape pe furiș, metafore vizuale ale duratei, ale relației sufletului cu trecutul personal și colectiv.

În lucrările Oanei Crevinschi și ale lui Ingrid Dan, prezența este adesea invocată prin absență. Figurile umane se insinuează discret sau sunt substituite de spații goale, de umbre, de relicve. Persoanei i se substituie urma, semnul, gestul, obiectul, dar nu își pierde puterea afectivă, relevanța emoțională. Persoana-prezență devine persoană-urmă, în timp ce trecutul, ca mod impersonal al timpului este personalizat, ca amintire și obiectul frust devine memento.

Oana Cervinschi încorporează în lucrările sale o perspectivă intimă și feminină asupra vieții domestice din spațiul autohton, post-comunist. Ea captează aura cotidianului, farmecul implauzibil al banalului, sporit de melancolia adusă în orice poveste umană de trecerea inevitabilă a timpului. Lucrările sale constituie un soi de jurnal fermecător, în care elemente cotidiene ale realității vizuale sunt încărcate de afect și înzestrate cu simbolism. Cervinschi explorează două perspective ale timpului: prima, în care trecutul este locul dinamic al amintirilor, afectiv vii, iar a doua, în care timpul ne este reamintit ca implacabil, ca forță indiferentă care lasă urme inevitabile, ca partener de dans metafizic al entropiei. Flori ofilite, obiecte sparte, scene de gen, toate sunt mărturii, dublu interpretabile, ale permanentei treceri și evocă fragilitatea tuturor lucrurilor în contrast cu invincibilitatea timpului, vulnerabilitatea efemerului în fața eternului.

Ingrid Dan, în fotografiile sale analog, creează compoziții intime, întrucâtva neașteptate și vag, suav stranii, ce surprind de asemenea persoane, obiecte și scene din cotidianul artistei. Altfel ca și în cazul imaginilor propuse de Cervinschi, fotografiile sale alcătuiesc un jurnal vizual și afectiv, o rememorare a prezentului efemer în cheie deopotrivă afectivă și, mai proeminent, estetică. Fotografiile sale prezintă obiectele obișnuite ca fiind relicve afective încărcate de o aură poetică, nu doar evidențiind fragilitatea efemerului, ci și evocând „antifragilitatea” descrisă de Taleb. În fața entropiei, a instabilității și a tensiunii neînduplecate a timpului, fotografiile lui Ingrid Dan lasă să se întrevadă o promisiune tainică: doar cele ce se adăpostesc în afect și în frumusețe — personaje, obiecte, fragmente — pot dobândi forță, expresivitate și sens. Numai în această dublă lumină, cea a emoției și a esteticii, lucrurile scapă curgerii și ating, poate, o formă de atemporalitate.

Atât Oana Cervinschi, cât și Ingrid Dan explorează timpul și memoria, insistând pe ceea ce persistă după dispariția sau deteriorarea fizică a entităților ce compun universul cotidian. În lucrările lor, urmele timpului sunt surprinse prin simboluri precum florile uscate, obiectele, mâinile, spațiile domestice și interioarele goale. Prezența umană, deși rareori vizibilă direct în această expoziție, se simte puternic în detalii: o mână, un pat, un obiect ceramic, o lumină difuză, un scaun neatins complet ori o haină sculpturală atârnată. Acestea sunt prezențe prin absență, adevărate vehicule ce se oferă spre întrupare memoriei. 

Oana Cervinschi, Ingrid Dan

Curator: Xenia Tinca

Biju Gallery, 2025